„and the star of the lost the shape of the eyes”
dylan thomas



ciudat îi alesesem pe cei nenăscuți
ce cădeau din bogăția cerului
incolor
ca un organ de creator

ciudat strigau la ei cei morți
ce erau strânși în jurul meu
nedormiți
ochi de sfinți

i’am biciuit pentru nenăscare
pentru neviață și nesuferire
cuminte
ca un părinte

nu răspundeau nimic tăceau
privind spre soarele înalt
orbiți
fără glas fără minți

într’un târziu au murit
ei cei nenăscuți vreodată
bociți
de nedumnezei infiniți