De-ar fi sa mor curand
ascunde-mi iubito mormantul
sa nu stie nimeni pe unde-odihnesc,
sa stiti despre mine doa tu si cu vantul.

Sa nu curga lacrimi, sa curga doar vara
si toamna si iarna sa curga la fel
sa curga si timpul, sa cada doar frunze,
si-n somnul de moarte-al meu vis efemer.

Mormantu-mi pierdut, ascuns dup-o banca
ramaie acolo, la unmra de fag,
dar an dupa an aprinde lumina
sa stiu c-al meu suflet nu moare-n zadar.