motto:
„And death shall have no dominion”
Dylan Thomas

Și moartea nu va mai împărăți.
Și moartea nu va mai fi în caldele peșteri,
unde lumina se furișează în răsuflarea bârlogului,
unde veghează ochii străpungători ce s’au întors
să se prefacă’n urmași și iar să se poată
împărtăși din cutremurul gliei.


Și moartea nu va mai împărăți.
Alaiurile de leșuri goale
ce și numele și l’au uitat
zece veacuri mai înainte de zămislirea întunericului,
nu vor mai fi stăpâne peste limba mlădioasă
ce nu se teme de strigătul din mormânturi.


Și moartea nu va mai împărăți.
Vesnică’n învălmășeală,
înverșunată ca ura talazurilor fată de stânci,
vicleană ca vazduhul otravit de săruturi,
moartă asemenea cuielor din ruginitele brațe,
moartea’și va primi bacșișul pentru aratura pământului.


Chiar dacă iubiții’au pierit, iubirea va viețui,
căci iubirea e mai tare decât cei ce iubesc;
ea se apropie senină, cu mâinile înlănțuite,
ea vede ziua și noaptea, frunzele galbene și albastre,
în vreme ce’ndrăgostiții zac sub pământ,
în resemnarea sângelui lor înghețat


Chiar dacă iubiții’au pierit, iubirea va viețui
în comorile verzi ale zorilor submarine,
care suie odată cu fluxul, apoi se revarsă pe țărmuri,
răstoarnă o grămadă de coapse firbinți
și fac să se’nmulțească noaptea semințele
până’n zarea jilavă’a nisipului dătător de viață.


Chiar daca iubiții’au pierit, iubirea va viețui,
în vălmășagul semințelor roșii,
în flacăra unsuroasă de după’un perete de sticlă,
în carnea maternă’nțepată de germeni,
iubirea va viețui și va fi iarăși și iarăși,
mărturisind despre astre încrucișate pe piscuri pleșuve.