Des presărate de o sfântă mână
Plâng florile pe bolți înnourate,
Șiroaiele de lacrimi reci, sărate
Mi-acoperă speranța cu rugină.

Amurgul a tăcut de la o vreme,
Nu are pentru cine să mai cânte
Și plânge-n liniștea ca de morminte
Salcâmul ce-ți scria ție poeme.

Doar norii repezi vor pluti de-acuma
Pe cerul ce a fost cândva senin
În sufletul ieri de lumină plin,
De când tu ai plecat, căzut-a bruma...