La un semn toți nătăfleții brăcinarii-ncet și-i leagă
După ce-au spurcat poeții își beau porția de bragă
Ieniceri, copii de suflet, obsedați, ba și-un emir
Vin să dea fără motive oamenilor cu sictir.
- ,,Tu ești Mircea?
- Da-mpărate!
- Ai venit să mi te-nchini?
Vezi că eu nu port pe mine o pereche de bikini
Și de-aceea te voi pune căpetenie, emir
Doar de-ți lași părul să crească pân' ți-ajunge la chimir,
Barba ta neagră ca smoala să ți-o lași lungă de tot
Toată lumea va să știe de emirul Barbă-Cot
Poți să ții și post emire dar ai voie la brânzoaice
De-ncetezi ca să-ți mai curgă, ochii-ntr-una la puștoaice.''