ea și-a luat rochie de mireasă
și plină de ingenuitate
s-a dus să-l aștepte la
colț...

el a luat pământul
în palmă și a picurat
semințe silabe priviri...

s-au întâlnit în sfârșit la colț și
și-au sărutat coastele după care
s-au luat de mână și au plecat...

erau atât de aproape unul de
celălalt că abia se mai
zăreau...dar continuau
să se iubească încercând
fiecare să iasă din celălalt

nu-și mai mișcau privirile și se lăsau zgâriați
de tot ce nu se mai vedea:
meri gutui apa rece a lacului inghețat
vânt foc
ore cuvinte vocale - strigăte -
lacrimi
tot ce era prea aproape de ei
(sau poate prea departe)
tot ce era dincolo de ei

își mișcau doar trupurile goale
fiecare încercând să sape în timpanul
în pleoapele celuilalt

își mișcau doar firele de păr
unghiile încercând să taie coșul
pieptului celuilalt

își mișcau doar visele
în mijlocul flăcărilor și nu
înțelegeau de ce nu îi arde
podul palmei cotul genunchiul
sânul fruntea părul

nu-și mai mișcau nimic...

poate doar întrebarea
existenței
lor