Sculptați sunt doar sfinții...
și măreția aripilor, sex primordial!
M-am născut fără trup, doar
semn al rodului, prudență a
gestului uman, pasăre moartă pe pământ
biciuită de umbra lui Dumnezeu.

Noaptea izgonirii și eu desenând
linile vieții pe nisip.
Deschideți templul de spini, căci linile, toate,
mă-ndreaptă către el, mă mistui,
o pace de pasăre plutește prin aer
ca ultima întretăiere a cuvintelor
în asfințit, între cruci...
Azi te-am întâlnit din nou.

Pasărea,
între morminte, nu spune
rugăciuni pentru tine...