În copilărie clipele veneau
una câte una
și se așezau în jurul meu
ca o turmă de miei zburdalnici,
ca niște cățeluși dolofani,
gata oricând să-mi
lingă mâna, să se bucure
de bucuria mea.

Astăzi, clipele vin ca o haită
de lupi hămesiți,
care mai de care se uită cruciș,
așteptând să șovăi, iar ele
să sară ca să mă sfâșie.

Mă rog de Dumnezeu să-mi dea
un bici cu care să le pocnesc,
dar Sfinția Sa nu mă aude;
Mă lasă să mă apăr cum pot
de haita devoratoare a clipelor
care mă vor sfâșia ca pe călătorii
epuizați din ținuturile boreale.