poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-15 | |
Rădăcinile uscate ale asfințitului
mângâie aripi frânte de auroră la eclipsa privirii tale, când decojesc din ea un spin. Þi-am strâns privirea între bătăile fluturilor, ți-am mângâiat cuvintele cu focul meu nestins și nebun până când… vocea ta suavă mi-a rostit numele iar eu ți-am zidit chipul între nostalgiile mele primăvăratice. Þi-am ancorat emoțiile în geamătul surd al amintirilor până când… mi-a plâns fantasma nemuririi Þi-am sorbit răsuflarea nascută din alintări iluzorii până când… sufletul mi-a secat izvorul din tine. Născut din cenușă pentru a nu mă mai renaște, mă înclin în otrava rară și pulsândă unde îmi ancorez ultima speranță părăsita. Nu îmi va lipsi acea aripă care erai tu pentru că nu mai știu ce este zborul. Te modelez cu privirea și nu îți recunosc chipul. Tăcere, în miraju-ți oniric de imnuri selenare, grăiește acealși cântec cu vioara tristă a nopții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate