poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-10 | |
Poezia
Pe această stradă pavată și rece nu se aude nimic, tăcerea și singurătatea îmi mângâie dintr-o parte și alta obrazul. niște sentimente scrâșnitoare trec înspre mine prin ziduri, semn că universul nostru a avut un rost. deodată, aud și un tropot de cai, julindu-se pe strada îngustă, ricoșând, din beznă în beznă, până lângă mine. descopăr că-s orb și, înfricoșat, mă apropii de ziduri. cât aș vrea să văd osiile care mă vor schilodi! palmele mi se lipesc de pereți și găsesc un ritm, semn că dragostea nu este învinsă nici de materie și nici chiar de moarte. simt în ochii mei suflarea și aburul cailor și zâmbetul celui care îi ține cu hamul din scurt. mai este ceva, mai adânc, în ochii lor, țintuindu-mi ochii. încet, mâna mea dreaptă a găsit o mână, la fel, lipită de ziduri înalte... s-ar putea să fie a ta. pe această stradă, pavată și rece, luna asta, foarte veche, se strecoară greu să ne mângâie obrazul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate