toată pădurea cuib al cucului rotundă
stă în toamnă pietricele colorate
pârgul frunzelor ca un torent a rupt vara din rădăcini
ține-n chingi
verdele înclinat al colinelor
să nu se verse-n matca cerului

ultima lăcustă mirată a verii
învață să tuborg
o cutie de aluminiu turtită
în timp ce o pungă roșie de plastic
se crede jar la gura sobei
slobodă
în lutul proaspat
un tăran rupt de lemne
se visa
rugină