A venit la mine un zmeu,
derbedeu,
cu copite de taur, inimă de leu,
cu vorbă de greier,
cu un cip implantat în creier,
a ajuns la mine un zmeu,
teleleu,
nu să mă răpească voia
ci să mă rotească
să mă-ndrăgostească,
să mă poată mânca.
A intrat la mine un zmeu,
derbedeu,
timpul e la el așteptat,
fruct prea copt am picat
și m-a mâncat.
A plecat de la mine un zmeu,
teleleu,
cu aripi deschise prinse de spate,
crampele i le fâlfâie, i le zbate
pentru că într-o noapte cu lună
m-am contaminat
de la mătrăgună.
S-a intors la mine un zmeu,
derbedeu,
cu dor
de ochi, de gură, de zbor
de mare
de rană oblojită cu sare
să plămădesc din el un alt zmeu,
teleleu,
numai eu.
Și a rămas la mine un zmeu,
derbedeu,
și mi-a spus:"Ileană,
Sânziană
Cosânzeană,
odaia ta e o insulă cu pereți de ocean,
ferestre de ape care dau înspre soare,
răsărituri și apusuri în mare,
și luna,
nebuna,
luminează atârnată-n tavan!
S-a-mplinit o dorință nedorită
odaia ta e nemărginită."
A zburat de la mine un zmeu,
teleleu,
cu dor de ducă în inima de leu
cu aripi de acvilă la copite de taur,
cu coarne de fildeș și gheare de aur,
cu vorbe prelungi într-un cântec de greier
și-o floare-nflorită în creier.
Ați văzut vreodată un zmeu
derbedeu,
teleleu
rotindu-se-n aer
și ochii întorcând
către pamânt,
ca o ploaie?
El zboară la mine-n odaie.