M-am indragostit candva de viata,
Poate ca nu spun bine,
Dar m-a atras viata din cercurile inalte.

Asa ca am lasat eterul
Si m-am legat in jocul vostru,
Ca orice alt copil al lumii.

Si ne-am jucat. Am desenat
Pe asfalt cercuri, patrate, romburi
Creta colorata, si ne-am asezat fiecare
In figura sa geometrica,
Fara sa mai indraznim sa
Pasim afara dintre zidurile invizibile,
Si am inceput sa ne privim.
Unul pe altul, apoi in grupuri,
Si de si nu ne-am miscat,
Am reusit totusi sa ne strangem
In mici grupuri, care au crescut.
Si dintre linii albe si albastre si verzi
Am purtat razboi, pentru ca
Asta e menirea noastra nu?

Am mai stat un timp sa ma joc,
Si chiar ma indrargostisem de viata,
Cand am privit in sus
Si l-am vazut pe Dumnezeu,
Singur, intr-o sfera.