poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-26 | |
O dulce umbră de uitare
Întinde-și vălul peste lume Trecând sub ea trecute nume Ce-și pribegeau pașii în zare. În ultima-i noapte de chinuri Cel negru vede cum se stinge Eteră lume; n-o atinge Căci ea există doar în el În ochii, sufletul și gândul Sacrul profan, etern chemândul Spre alt liman, escatic, sine. Iar flama-i, neagră precum para A unui foc ce arde-n gol A obosit, arde domol În candela-i proscrisă, seara Amurg urât din toate veacuri Acum găsește să se-arate Ca să cuprindă lumea toată În albe unde, -n gheață, lacuri. De dor, durere și suspin Ce-a fost a fi n-a fi să fie Și nici odată nu va vie; Doar lacrimi, lanțuri, lânced chin. Cadavru plin de ură-n piepte El zace trist în patul morții, De unde soarta-și mână sorții Iar visători, ‘nmânând precepte Celor ce vor ajunge-acolo. Așa muri el, negru-n viață Iar lumea schimbă-se, se spune Culoarea negrul vechi răpune Iar timpu-și leapădă iar fața. Un zid căzut din vremi apuse O cărămidă îl clădi-va Oare-napoi cum fuse-odată, Când toate zisele-au fost spuse? De ce acum, deja în moarte Ai încerca să schimbi ceva? Ai tu să cânți, “nu mă uita”? Ai prinde cerurile-n toarte?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate