Am nevoie de-o fericire
cocoțată undeva foarte sus,
s-o prindă pescarii
cu năvoadele întinse în lună.

Să sfărâmi colivia,
să nu mai fii la zile-toamnă
de mine,
ochiul verde
să-ți alerge
molatec
pe trupu-mi uns cu scorțișoară
și miere.

Între chei
să găsești păcatul
de-a sta cu mâna întinsă în soare
și motorul pornit
gata de plecare.

De-o vară, atât avurăm parte
și-un rock amețit
pe-o singură chitara.