poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-15 | | Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea
N-am fost supărat niciodată pe mere
că sunt mere, pe frunze că sunt frunze, pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări. Dar merele, frunzele, umbrele, păsările s-au supărat deodată pe mine. Iată-mă dus la tribunalul frunzelor, la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor, tribunale rotunde, tribunale aeriene, tribunale subțiri, răcoroase. Iată-mă condamnat pentru neștiință, pentru plictiseală, pentru neliniște, pentru nemișcare. Sentințe scrise în limba sîmburilor. Acte de acuzare parafate cu măruntaie de pasăre, răcoroase penitențe gri, hotărîte mie. Stau în picioare, cu capul descoperit, încerc să descifrez ceea ce mi se cuvine pentru ignoranță... și nu pot, nu pot să desciofrez nimic, și-această stare de spirit, ea însăși, se supără pe mine și mă condamnă, indescifrabil, la o perpetuă așteptare, la o încordare a înțelesurilor în ele însele pînă iau forma merelor, frunzelor, umbrelor, păsărilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate