Suntem supuși
legilor vieții,
ce ne adună-aici,
pe-acest tărâm.
Pământ și apă
se-amestecă-n cuvinte,
născând idei de viață
și sfârșit de drum.
Apă, pământ,
iubire și culoare
amestecate-armonios,
ne dăruiesc obiecte de valoare,
unice urme rămase amintiri
ce poartă-n umbra lor
imaginile unor lumi
trecute prin vâltoarea
unui ocean de lupte, tensiuni.

Totu-i în van?

Atâtea vieți pierdute,
atâtea frământări de gânduri
și iubiri,
să fie înecate
în mocirla unor fraze
pline de goliciune și urât?!
Sunt aruncate-n groapa neștiinței
imagini mândre de eroi iubiți,
istorii așternute-n veacuri
părăsite-s în colțuri prăfuite
și-s scoase la vedere...

Nimicnicii!

Aș vrea să văd cum mai putem renaște,
istoria adevăratelor minuni
ce au adus umanității odată,
atâta strălucire.

Oare-i un veac apus?