Cu cine-și va împarte iarași toamna soții?
Cu-alaiuri năzdrăvane scâncind pe solul umed?
În același chip vor fi părtași la gând netoții
Ș- ideile crescute cu eul cel mai putred

Răneste doamnă Lună alaiurile triste
Și ceea ce durează pe veci stăpân să fie
Sub coamele de raze și astăzi să existe
Și-mbărbătate de aceeași măreața trăinicie

Să smulgă doar valori din piepturile tale
S-o țină-n sân cum bradu’-și acul ține
Păstrat cu fală sub scoarță ca-ntr-o zale

Un sentiment dulceag ca dragostea din tine
Ceva firesc, un salut ivit prin vorbe banale
Ademenitor - colbul galben de pe-a florilor stamine