poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-10 | |
“- Cine are vene să și le-ascundă!
În noaptea asta să le țină departe de ace!” predicam eu în pustiul cartierului Katanga. Tovarășii mei aveau urechile înfundate cu ceară; pluteau în derivă, legați de catarg, îndrăgostiți de conducta fierbinte din subsolul blocului 127C. Afară, lumea se bătea pentru tricourile și banii aruncați de finanțatorul Dinel. Cît timp am zăcut pe trotuar, terfelit ca o zdreanță în calea trecătorilor scîrbiți, am blestemat lichiorul Arctic și lipsa de idealuri. Nici Dumnezeu, nici cei de la Spitalul Județen n-au trimis salvarea. Precum în cer, așa și pe pămînt. A trebuit să vomit de trei ori pînă să-mi crească gheare de vultur. Cu ele mă agăț de trupul umflat al înecatului care plutește spre ceruri, al dirijabilului încolăcit în răgălii; cu ele scobesc și scot sînge din rana ficatului numai să-i impresionez că încă sînt viu, să-i conving să nu treacă mai departe fără să mă scuipe (da, și scuipatul e o formă de iubire), să-i țin aproape, să-mi țină de cald în noaptea asta. Să nu mai fiu singur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate