Rasfoiesc mereu capitole transcrise
Și pagini de jurnal, și mi se pare că dau
De ecouri și umbre, de frânturi de viață lipite dezordonat,
Pueril, de parcă ar fi cuburi pe care un copil nu reușește
Să le potrivească...
Pereții nu sunt încă uscați.
Zidurile n-au taine.Sunt așa cum le vroiam:
fără amintiri, fără ecouri.
parchetul nu scârțâie sub apăsarea pașilor de năluci,
fiindcă între zidurile astea viața începe cu mine...