mi s-a parut ca ai trecut pe langa mine.
mi s-a parut apoi ca nu,
se pare ca mi se pare.

bun, parerile mele falfaie
ca niste steaguri ferfenitate pe cupole
dar poate ar fi mai bine
sa mi mi se para.

si daca totusi, ai trecut
pe langa mine, prin mine,
prin gandul meu sau prin
unul imprumutat, poate ca
ar trebui sa mi se para
ca te iubesc.

mi se pare.

dar daca nu ai trecut?
atunci parerea mea fara baze
fuge cu vantul, scurteaza avantul
si ma inchina unor zei falsi
cum ai fi tu, sa ii ador
cum mi se pare ca trebuie.

si daca doar mi se pare,
daca tu esti o parere, o fantoma,
poate nu numai tu,
si apoi daca incerc sa gasesc
intelesuri si forme
parerile mele dispar
si dispar si universul si viata?

atunci, pentru ca viata, a ta si a mea,
sa continue, cred ca ar fi mai bine
sa mi se para ca ai trecut,
ca te iubesc, si poate,
daca ma concentrz putin,
voi putea sa fac sa mi se para
ca ma iubesti si tu.

Nu e idilic universul nostru?