sonet XXI

Eu n-aș putea să-mi fac muza să plângă
Pe versuri smăcuite-n chip frivol
Să-ți fac un chip cioplit din cer și undă
Făptura să ți-o cânt în mi bemol

Eu nu-ndrăznesc să te cunun cu luna
Să te-nrudesc cu soarele și marea
Din flori de-april să-ți împletesc cununa
Și să-ți aștern sub tălpi imensă, zarea

Căci te iubesc cu adevărat și pur
Cu dragoste maternă, neîngrădită
Și nici un vers suflat cu praf de aur
Nu-i poate fi dublură în oglindă

Prefer să tac decât să scriu vreun rând
Despre ce simt și n-am de gând să vând.