poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-29 | |
uneori mă numesc Superman și lumea însăși îmi spune la ureche că va fi numai a mea
atunci îmi aleg la întâmplare o culoare și o vopsesc alternativ în negru ziua următoare este obligatoriu verde și promite că o să mă trezească la sfârșit de septembrie dar până atunci îmi permit să te visez în toate culorile pierdutului tău evantai lunea de exemplu ești mult mai oranj decât te-ar putea ascunde o singură azalee miercuri îmi spun că e mai mult aproape decât mai puțin departe și sângerez indigo iar vinerea te iau în brațe te sărut acolo unde ți se adună liniile palmei și iți spun verde (albastrul mi l-au furat niște cuvinte venite odată cu ultimul vis al alergătorului) și iarăși îmi scapă printre degete numele tău și iarași te ascund vinovat în palmă și iarăși și iarăși și iarăși îmi ești numai tu duminică îmi încep seara la fel ca toate diminețile pământului meu de zahăr cubic mă rog la fel de invariabil unui dumnezeu care mă știe doar după număr îi spun Tatăl Nostru doar ca să îi atrag un pic atenția apoi îi povestesc iar și iar despre tine uneori pâna și dumnezeului ăsta i se face dor de tine mă trezește din somn absolut întâmplător cu alarme de pompieri, cutremure și planuri de noi cimitire mă pune pe spate îmi închide ochii și îmi spune acum de la început spune iar eu îmi iau inima în dinți și ghiozdanul în spate și incep: era o zi din toamna unui an care din vina ta nu se va mai repeta niciodată (aceeași glumă dar el îmi zimbește de fiecare dată) se făcea că pe undeva erau orele tăcute ale dimineții și chiar dacă tăcute trebuiau să fie acolo pe undeva eu îmi tăceam mie în timp ce toți vorbeau ca și când... și totuși acolo era una din orele acelea în care încep și se termină toate poveștile lumii acolo rătăcită printe alte ore mândre, cu flori, cu insigne, cu nume era si ora aceea în care prințesele de gri se prefăceau în tot ce se poate preface o printesă gri Doamne se făcea că îi spun că o iubesc Doamne se făcea că e noapte pe un singur obraz al tău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate