Orbecaiesc prin colturi de odaie
Raspintie de vremi mucegaite.
De pe pereti , icoanele cernite
Cu glasul mut ma cheama.
E dulce somnul nostru sub marama ,
Ma cheama iar iubirea la-nceputuri,
Platind ale trecutului tributuri .
Eu nici nu pling
Ramin in mine traza, azi, de teama.
Ma numar spre trecut grabita ,
Cersesc din mine parte la iertare,
Pun ramasag pe restul meu de viata
Si p-adevaruri ce nu vor sa piara.
Clipesc inalt iubiri neincepute ,
Ma leg la maini cu funia uitarii,
Ma dau in leaganul nebun al zarii,
In cerul gurii mor cuvinte mute.