îmi răsucesc o țigară
privind ploaia cum își destinde buzele
ca după un sărut pasional
pipăi ferestrele învelite de cioburi
îndrăgostite femei despărțindu-mă de noapte
pentru altă singurătate de om

am să te scap de tristețe
îți voi scrie o scrisoare
despre cum încerc
să te ascund de mine
încă o zi
împăturită laolaltă cu toamna
în dormitorul ca un insectar de himere
am să rostesc povestea efebului
cu mâinile turmentate de dor
până ce marginile sticloase ale ecoului
îți vor sfâșia pielea aurie a sânului

caut fragmente de zâmbet printre gunoaie
îți mângâi conturul violat de lumină
în suburbiile unui mister dezvrăjit
uneori cânt besame mucho
ai să râzi
asa îmi închipui că trăiesc
proiectând fantasme cu noi
oferindu-ne rom într-o tavernă
duhnind a pustiu