poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-01 | |
Tu?
Un vis de bine de frumos, de absolut. Eu? O nefiinta imbracata in hainele sensibilitatii. Visez. Tu esti visul meu. Zidurile infinitului se inalta intre noi, dar existenta mea este zidita pe speranta de a te reintalni. In ochii tai vad doar liniste, implinire, pentru suflet si pentru corp. Cine esti tu? Daimon-ul interior despre care vorbea Socrate? Ideea iubirii absolute a carei copie fidela este acest sentiment care ne mistuie? Ani de cautari, aspiratii spre imposibil lipsite de sens... S-a schimbat ceva. Pentru totdeauna. Vei fi mereu visul meu de neatins, ca un stupefiant de care sufletul meu este dependent deja. E posibil oare sa gandesc inca in limitele normalului, cand toata fiinta mea doreste acel ceva ce nu poate atinge? Ce sentiment ciudat... Parca am fi trait o eternitate impreuna... Limitele constiintei mele sunt invadate de pasiuni ascunse. Este oare nebunie? Sau numai o regasire a ceea ce sufletul meu a lasat in urma cand a venit pe pamant? O laguna albastra in care ma pierd, in care ne pierdem amandoi. Este paradisul,cred. Acesta sa fie marele secret al omenirii? Dumnezeu a pedepsit omul sa aspire mereu spre ceea ce a pierdut comitand GRESEALA?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate