Se apropia în seară de casa care
Își desfăcu aripile din pene și tencuială
Bătu de două ori din ele în semn de bun venit
Lacul în care se scăldase acum zece ani
Îi apăru scurt
Între două clipiri

Și nu știu ce să mai creadă

Se gândea la conversația din dimineața aceea
Un telefon de la începutul secolului trecut
Cineva foarte calm
O voce bărbătească pe fundal de pârâituri de gramofon
Întreba de el de părinții și bunicii lui
De iubirea vieții lui
De copiii lăsați pe malul unei alte zile
El a întrebat cine e
ÃŽntoarce clepsidra i-a mai spus vocea
După care a închis

Se grăbi să intre în casă
De felul ei era cam nerăbdătoare
Și putea să-și ia zborul oricând

ÃŽn lacul de acum zece ani
Scafandrii continuau să-l caute
Printre nuferi
Și clepsidre