Mă deschisesem larg, ca o carte de colorat,
la pagina cu Cenușăreasa,
care separa bobul de neghină,
fără mănuși.
Îți adusesem roșu pentru carne
și verde pentru suflet.

Dragul de tine îmi depășea conturul.
Și-ți șopteam: nu vreau la bibliotecă, nici la mall, nici la teatru, doar în brațe.

Ai închis cartea de colorat,
mijind privirea, că-ți intra verdele în ochi.

Mi-ai povestit, în schimb, despre internatul în care trăiești,
unde o singură iubire se împarte la trei,
unde holurile sunt lungi,
iar pe o parte și pe alta sunt multe camere,
unele încuiate, ca să nu iasă nimeni,
iar manualul de matematică are zei și faraoni în loc de cifre pe copertă.

M-ai întrebat cât fac unu plus unu
Și ai ras când ai auzit „doi”,
Mi-ai spus că am noroc că sunt frumoasă.

Dar m-ai lăsat corigentă
și nu mai cred nici în Zâna bună,
nici în diploma cu numele meu atârnată strâmb pe perete.