Să ne jucăm de-a sensul!
Ca doi copii care nu întreabă „unde”,
ci doar „mai stăm?”
Să punem iubirea pe masă
fără sa o măsurăm, să o împingem
Sau să o tragem de mânecă spre viitor.
Să fie caldă ca o lumină care nu știe din ce parte vine
și nici nu vrea să știe.
în iubire,
stânga și dreapta sunt doar cuvinte,
iar înainte e uneori înapoi
fără să fie greșit.
Să ne atingem ca și cum
atingerea n-ar trebui să ajungă nicăieri,
ca și cum pielea ar fi o idee,
nu o graniță.
Să lăsăm focul să ardă
fără să-i cerem formă
sau lumină pentru drum,
fără să îl denumim „destin”.
Într-o zi, iubirea poate avea o direcție
sau poate sta pe loc,
sau se roteste în jurul clipei
ca un gând fericit.
Orice ar face ar avea sens.
Atunci când iubești,
Sensul nu se caută, se joacă.