|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ sticla de beznă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-11 | |
Roba ei poate fi uneori grea,
un jurământ țesut din stea în stea, din etică, drept și deontologie, dintr-o tăcută, nobilă datorie. Ea știe că dreptul nu-i schemă rigidă, ci artă vie, uneori fluidă, o structură inerent instabilă de exprimare, unde adevărul arde, dar nu cere iertare. În sala unde umbrele cresc, ea apără oameni pe care îi întâlnim în cele mai fragile momente din viață, când vocea le tremură în fiecare dimineață. O femeie vulnerabilă, un copil speriat, un bărbat traumatizat, de lume uitat, un om acuzat, sub povara îndoielii, prins între suspiciune și umbra greșelii. Îndoiala pledează, suspiciunea apasă, iar prezumția de nevinovăție nu-i doar o frază, ci o punte subțire peste abisuri morale, peste măsuri preventive și spaime penale. Ea știe că dreptul nu poate trăi singur, fără dovezi rămâne doar visul stingher, că adevărul, fără lege, devine ceață, o amintire rătăcită prin viață. Pledoaria ei nu-i un joc de cuvinte ci o compoziție artistică, gravă, cu rost o sculptură în aer, o punte de sens între lege și suflet, între rece și intens. Când legea e neclară și legătura slăbește iar interpretarea devine act de creație, ea nu sfidează, ci caută dreptate, cu prudență, curaj și demnitate. Știe că loialitatea față de client nu înseamnă deformarea legalității procesului și că loialitatea față de lege nu înseamnă să uiți dreptul la apărare. În labirintul justiției, între adevăr și apărare pașii ei nu caută glorie, nici strigare, ci echilibru într-o lume a îndoielii, o artă a balanței și-a tăcerii. Iar noaptea, când biroul rămâne luminat, când dosarele tac, dar sufletul e tulburat, ea nu vede doar cifre sau fapte reci, ci chipuri, speranțe, destine întregi. Pentru că nu exercită doar o profesie, ci o promisiune: vie, intensă, aprinsă, de a asculta, a ajuta, a decide și a lupta chiar când inima ei obosește, dar nu poate renunța. Roba ei e grea, dar nu o strivește, căci în fibra ei se ascunde o lume ce crește: o lume în care dreptatea nu-i rece algoritm, nici magistrat digital fără ritm, ci oameni care se întâlnesc, se judecă, se iartă, se regăsesc.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate