Nu, nu voi, eu
Eu am vrut să mă nasc
Să ajung aripă de nor zburând măiastru
Frântura albă a curcubeului

Voi ați fi vrut, dar eu
Eu nu știam să pot
Și-atunci am învățat verdele frunzelor,
Căldura focului, strigătul vântului, susurul apelor.
Acum, cărând prezentul, ascult albul zăpezilor
Mă-nvață rece să tac rodind sămânță

Nu, nu voi
Eu să mă caut
Umblând desculț printre oarbe speranțe
Ajung umbră cerșind lumina
Storcând povară udă
Curg despletit în neștire

Adun frânturi din voi și tot nu știu
Ce-i vrerea când nu vrea
Ce-i drept când umblă strămb
Ce-i sufletul nătâng
De ce-am ajuns să plâng