,,Deznădejde” de Virginia Stanciu

Gânduri rele ascunse
Din eşecuri fabricate
În memorie tot strânse
Bagă frica peste noapte.

Lumea pare întunecată,
Faci scenarii fără o bază
Ai gândirea suspendată
Nu mai poţi lega o frază.

Rătăcind ai luat-o razna
Simți că ești al nimănui
Conștiința tot dă buzna:
- Roagă-te ca să-ți revii.

Sufletul jeleşte soarta
Deznădejdea te-a cuprins.
A găsit deschisă poarta
Alung-o, nu mai sta prins

Viața este un dar divin
Şi mintea de nu-i senină
Ca să scapi rapid de chin
Schimbă-ți firea, te adună.

Timpul nu se opreşte
Și ce crezi că-i tragedie,
Din gând te părăseşte
Când uitarea n-o vrea vie.