culori stinse îi scapă printre degete.
eroziunea clipelor sapă neîncetat
în memorie.
râul plictisit de propria-i curgere,
își strânge cursul.
nimeni nu vede
cum apa învață
să obosească.
pe maluri
urmele cresc aliniate,
durerea are nevoie
de ordine.
curgerea nu se negociază.
ea știe doar să înainteze.
totuși,
în adânc,
ceva rămâne nemișcat.
o piatră
ce refuză rotunjirea