culori șterse îi scapă printre degete.

linșajul clipelor sapă
în memorie.

râul,
plictisit de propria-i curgere,
amenință să-și taie cursul
să se poată opri.

nimeni nu vede
cum apa învață
să obosească.

pe maluri
urmele cresc aliniate,
durerea are nevoie
de ordine.

curgerea nu se negociază.
ea știe un singur verb:
înainte.

și totuși,
în adânc,
ceva rămâne nemișcat.

o piatră
ce refuză rotunjirea.