În fiece sfântă noapte de Crăciun,
Ne strângem cu toți la casa de om bun,
De Pruncul Iisus cu drag ne amintim,
Și marea-i venire-n lume o slăvim.

Din ceruri, în stol, coboară îngeri lin,
Purtând în mână flori de un alb divin,
Osana îi cântă-n glasuri de cristal,
Vestind omenirii sfântul ritual.

Păstorii pricep cerescul semn divin,
Dând vestea cea mare fratelui creștin,
Iar magii, pornind din est, spre răsărit,
Găsit-au pe Pruncul cel mult preamărit.

Tămâie și smirnă, aur i-au adus,
Smerindu-se toți în fața lui Iisus,
E Domnul luminii, sosit de departe,
Să scrie în inimi veșnica Sa carte.