Un an a trecut cu amare suspine,
De când la ceruri ai plecat de la mine,
Destinul lumii s-a rotit în tăcere,
Schimbând anotimpuri, din nou, în durere.

E o casă mută și-o masă e goală,
Iar umbra ta-i singura, alba petală
Ce-a mai rămas în geamul care apune,
O voce stinsă-n mări de rugăciune.

Prin fețe străine-am căutat un răspuns,
În douăsprezece luni de nepătruns.
Dar timpul nu vindecă, timpul doar tace,
Păstrând amintirea ta pură, în pace.

Te zăresc în lumina ce cade pe prag,
În lucruri lăsate, ce le păstrez cu drag,
Când un ciclu de viață în jur s-a închis,
Tu rămâi pentru noi un spirit dintr-un vis.

E-o viață întreagă, un an fără tine,
Un chin amar, în suflet adânc se ține.
Dar dincolo de depărtări și de stele,
Mamă, vei fi primăvara vieții mele.