Tu
îmi stai cîteodată pe marginea patului
încerci sa ghicești cine am fost azi
Peter Pan, Pablo, Charlie Chaplin sau Superman
Eu știu cînd vii
dimineața aripile mele miros a Jo Malone
iar pantofii stau aliniați perfect
unul lîngă altul
intenționat îi las aliniați imperfect
știu...
Luni sunt Peter Pan
intru pe o rază de lună pe geam
îți sărut cana de cafea
și zbor către Neverland
Marți sunt Charlie
aprind luminile orașului
îmi scot pălăria
și aștept aplauze
Miercuri și Joi aleg
între Pablo și Pablo
te pictez în cuvinte
de data asta oare
unde ar trebui să fie nasul
sau ochii
Vineri sunt Serghei
beau vodcă și îți spun Isadora
Sîmbătele mă dreg cu Dylan
iar Duminica mă întîlnesc la ceai
cu Sylvia și Anne
le sărut ceremonios mîna
ele beau elegant cu înghițituri mici
îmi povestesc despre cealaltă parte
a lui niciodată
întotdeauna îți transmit salutări...
Uneori îmi spun ca am ales greșit
să fiu nimeni sau altul
aș vrea să fiu eu
acela pe care încă nu îl cunosc
care se bucură ca un cîine
cînd aude cheia în ușă
care îți ia paltonul, mănușile și cheile
acela în care îți îngropi obrazul și spui
că miros a clatite cu vanilie și scorțișoară
a seară de Joi, a acasă Dior și Brunello
Fericirea mea
e ca un cazinou
fără ceasuri
fără ferestre
totul pe roșu
sau ca un motan gri
ce suferă de Asperger
mă uit
la locul de pe perete
unde în casele oamenilor
stă de obicei
ceasul
uneori
mă întreb
cît timp
iți mai pot spune
pe nume.