mi-e dor de tine
și când ești aici
privirile noastre
deschid căi largi când se recunosc
cuvintele devin gesturi
și gesturile tăceri
iar atunci
în suflet
se rescriu
mișcările
în cuget
se toarnă un fel de ceață născută
de pe crestele iubirilor înalte
și noi
la geam
prin aburii respirației
notăm planuri pentru veșnicie.

Tu-mi crești degetul
și-l miști de jos în sus
în sufletul tău
devin picătura care se strânge
pe deget
este din ce în ce mai mare
mai clară
mai vie
mai albă
mai plină
până când
te recunoști
tot mai complet
mai viu
mai adevărat
mai frumos
mai real
iar eu
inclusă în
Tine.