nu pătrund în suflete cu noroioși bocanci,
ci cu povești care generează emoții
și condeiul cumpărat pe câțiva franci,
cu iubirea care însuflețește roboții.

să cred în Univers îmi dictează gena
și să iubesc Lumina cu patimă extinsă,
ziua și noaptea îmi luminează scena,
pe care îmi joc rolul de vocații atinsă.

gestionez visuri, gânduri cu grijă aleasă
și multe amintiri în care am fost fericită,
mă hrănesc cu Lumina din stele culeasă,
soarta mea de scriitoare este pecetluită.

răspândesc în lume speranța înzecită,
dar și slova călduroasă în vremea răcită.