N-ai fost atent-
Jocul a jucat în fața ta...
Pe gât ți-ai dat deziluzii
și înăuntru ai rămas cu acreală...

Nimic nu mai știm-
Mireasma răsuflării tale minte,
Fereastra suflului e roșiatică,
Și marmura feței tale e ruginită...

Nu te mai cunoaștem-
Cămașă șifonată,
Nasturi desfăcuți,
Pantaloni tăvăliți,
Și un mers de liliac...

Te-am găsit în întuneric-
Atărnând în jos de o bârnă
cu mintea sucită,
Ca a unui liliac...

Un liliac ce noaptea o umblă;
Ce își lipește mâinile
de corp,
Ca într-o cămașă
de forță...

Liliac sau om-
Uman sau sălbatic-
Undeva, în adâncul tău:
Te rog,
Nu mai bea!