singura teamã
pentru necunoscutul acesta inevitabil
în afarã viermilor şi a întunericului
ar fi lipsa visului
aşa cã mã întind sã visez
cât mai sunt viu
cât încã mai am puterea de a-mi aminti ceva
dincolo de plutire şi de toţi caii albi
chiar şi dincolo de pãsãrile mãiestre
şi mai ştiu eu ce nãzbâtii copilãreşti
visez uneori ÅŸi iadul

în mintea mea locuiesc toate lumile
ÅŸi de aceea vi le scriu
înainte de a nu mai rãmâne din mine
decât aceste cuvinte