azi nu mă voi mai întrista
voi bea nectar din poezie
și mă voi împăca
o să vă văd pe toți cu ochi poetici
fără culori ce pot păta obrazul fin
al omuleților ce joacă rol de serafimi
și iernile vor fi ca în povești
și verile ca-n visuri de eden
iar țepii pomilor răutăcioși
vor fi doar un închipuit refren

dar vai ce sensuri de final
se strecuraseră mișel în poezie:
acum e odiseea unde Ulise și ai săi
(vrăjiți de basmele străine)
trebuie să facă iar și iar
îngenuncheați
tot drumul înapoi!