Nu aș schimba nimic în mine
nici chiar inima
care uneori simt că nu-mi aparține
pare un străin care bate din poartă în poartă
pentru un loc de odihnă dar
cui să-i zic
că Dumnezeu este ocupat cu alte treburi
deși El știe că o rană
deschide alte răni
și inima mea știe
de aceea vrea să construiască
un zid între o rană și alte răni

dar cui îi pasă
că moartea
cu brațele ei lungi
o bate pe umăr...

nici mie nu-mi mai pasă
așa că
desenez o umbră apoi
decupez o fereastră prin care
să pot privi doar cerul din mine

știu că
Inima mea este un semafor interior
blocat pe roșu...