În satul meu, numit Sinești,
Prag de tărâmuri ostășești,
M-am născut sub un blând sărut,
Din Bunavestire crescut.

Din fir alb, rupt dintr-o lună,
Zis-au să îmi fac cunună,
Din dâra mândrului soare,
Mi-au țesut fine ștergare.

N-am născut simplu, acasă,
Din mamă sfântă, frumoasă,
Ce-a spintecat un fir de râu,
Să-mi lege soarta de un brâu.

Să mă-nfeșe în mătase,
Să-mi spună vorbe duioase,
Să mă mângâie pe creștet,
Să nu-mi fie chipul veșted.

M-am născut tainic, în locul
Unde arde-n vatră focul,
Ce încinge, iute, jocul,
Și-aduce-n palme, norocul.

În ploaia caldă de verde,
Orice lacrimă se pierde,
Copilul în fân surâde,
Iar viața în față-i râde.