E una din zilele în care nu pot
Trag de mine, trebuie să pot,
Trebuie drumul să-l continui
Astăzi nu pot spune „stop”.

Frica mult mă apasă,
Mă privește de la fereastră.
Ce-aș fi eu fără frică? Ce-ar fi ea fără mine?
Tensiunea se strânge,
Se zbate în mine, nu pot s-o opresc.

Sunt momente când nu pot
Și altele când dau tot.
Sunt căzută la pământ,
Dar nu scot niciun cuvânt, niciun cuvânt.

Închid ochii și visez,
Pacea mi-o imaginez.
E diferită la mine, e plină de verde,
De apă ce curge, de soarele dulce,
De umbra ce cade pe stânca înaltă.

Sunt doar momente,
Rămân fără importanță,
Când timpul se înalță,
Tu rămâi stană de piatră, de neclintit.

Sunt momente când nu pot
Și altele când dau tot.
Sunt căzută la pământ,
Dar nu scot niciun cuvânt, niciun cuvânt.

Mă întorc la pacea mea,
La lumea mea, povestea mea
O iluzie născută-n minte
E mai ușor, nu-i așa? Nu-i așa?


Sunt doar momente.