Tu te întorci din cluburi


Tu te întorci din cluburi
când stelele pălesc,
în hol arunci pantofii,
oglinzi te amăgesc.

Pe raft, sunt orhidee
în vaze de argint,
pe jos mai cad petale
sub pașii tăi de alint.

Și umbrele se scurg
ca vinul peste zori,
pe umeri porți furtuni
și râsete din nori.

În gene ți se aprind
lumini de alte nopți,
iar zidurile ascultă
cum taci și cum aștepți.

Te prinde iarăși somnul
cu brațul lui de fum,
închizi încet ferestre,
perdele cad oricum.

Și iar se întinde noaptea
pe umerii tăi goi —
în vis, viclean, orașul
te cheamă înapoi.