Adoarme-mă la loc, în brațele tale, moi și blânde
Să uit durerile de azi, în numele speranțelor de mâine
Uita-mă la sânul tau alb, sarută-mă pe pleoape
Ca într-un feeric vis, de boschetari săraci, plutind pe ape

Mângâie-mi părul unsuros, sarută-mă pe fruntea lată
Adânc, până la creier, cum nu m-ai sărutat vreodată
Vindecă-mi ochiul chior, cârpește-mi buzele crăpate
Refă-mă din alge și noroi și pietrele de râu, abandonate

Să ne vedem acolo, undeva departe, doua bântuiri
Cu muzica noastră americană și cu difuzele amintiri
Într-o eternitate nemeritată, atât de necesară
Eu, o simplă dar previzibilă iarnă nucleară
Iar tu, eternă, blândă, sfântă, dulce primăvară