Pielea subțire a timpului
țipă încet

Se strânge în cercuri
și doare de iarnă.

Între el și ea
dragostea e zăpadă —

din zăpadă, noi.

Între noi și ei,
aerul tremură desculț

Ne scrie pe geam
și ne dezvață.

Fețele noastre
se sfărâmă
în secunde lichide

Ouăle se sparg singure

Cepele plâng fără ochi

Colindele cad,
firimituri pe covor.

Pe degete,
un chibrit stins
miroase a Crăciun.