|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ tot ce știam despre noi
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-14 | |
,,Musculițele și Melcul” de Virginia Stanciu
Pe o masă chiar afară, La umbră, în plină vară, Două negre mușculițe, Dintr-o pară abia ieșite, Au găsit din întâmplare Vinul rămas prin pahare Și, fiind cam amatoare, Se cinsteau fără încetare, Cunoscută fiind bine Reclama lor de bețive! Dar, deodată, s-au mirat, Ce-au văzut le-a deranjat: Melcul căra în spinare Casa lui printre pahare. Ba, mai mult, s-a și urcat Pe unul mai încărcat, Urmărind în disperare Vinul roșu la culoare. Mușculițele uimite Au strigat: - Fii cuminte! Noi, clondim de mititele, Știm să nu avem belele! Dar tu, dacă ai să bei, Să nu-ți faci un obicei! Ne-am băgat și noi în joacă, În oțetul de la boască Și-am ajuns să fim prezente Unde mustul încă fierbe. Dar cum melcul nu aude Și nici bine nu prea vede, Fără să aibă habar A sorbit tot din pahar. Și când l-a terminat, A ajuns criță de beat, Adormind direct pe masă, Fără să mai intre-n casă. Mușculițele uimite Se uitau nedumerite Și le-au spus la clienți: - Trebuie să știți când beți, Măsură în voi să aveți, Că alcoolul, chiar de-i dulce, Nu se știe cum te duce.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate