,,Puiul de lup și Ciobănescul” de Virginia Stanciu

Într-o fermă cu oi multe,
Unde-s câini ca să ajute,
Într-o zi, din întâmplare,
A apărut, în ziua mare,
Un orfan pui de lup
Ce părea cățel la trup.
Ciobănescul curios,
Crezând c-ar fi de folos,
Neștiind că-i pui de lup,
L-a primit la el în grup.
Și-așa a crescut în fermă,
Un lup, chiar la oi în turmă.
Doar măgarul a văzut
Și deloc nu a crezut
Că-l vedea pe lângă miei,
Fără a fi atent la oi,
Și i-a zis: – Ori mi se pare,
Ce fel de câine ești, oare?
Lupul, gândind că-l va prinde,
Că de mult pe toți îi minte,
A sărit rapid pe el,
Știind bine că nu-i miel.
Ciobănescul cu cei mici
Au venit ca buni amici
Și l-au tras de pe măgar,
Că-au simțit că nu-i ogar.
Nu se știe cum, în viață,
Stai cu lupul chiar la masă,
Dar la oi e foarte greu,
Când e paznic lupul rău.